Informatizarea în bănci a apărut cu mult înaintea efectuării tranzacțiilor la bancomat sau a tranzacțiilor de e-banking. Mulți dintre foștii mei studenți au lucrat și lucrează în centrele de calcul ale unor bănci. Chiar am coordonat niște teze de doctorat în care anumite chestiuni de calitate software erau analizate ținând seama de particularitățile software bancar, despre care spun că este total diferit de celelalte aplicații informatice, căci trebuie să fie operațional, corect și fiabil.
Pentru a avea o imagine cât de cât mai aproape de adevăr trebuie spus că:
- în anii '70 și '80 se lucra cu cartele perforate;
- populația avea nenumărate conturi la CEC cu valori mici;
- cu celelalte bănci aveau tranzacții doar întreprinderile;
- băncile aveau centre de calcul;
- evidențele se țineau la zi și la bănuț.
Înseamnă că informatica în sistemul bancar avea o serie de particularități, iar efortul de a răspunde exigențelor de la nivelul conducerii era imens, căci în fiecare moment trebuia să se știe cu exactitate cum se mișcă lucrurile, căci într-o economie super-centralizată nicio decizie nu se ia fără o informare solidă și în timp real, lucru foarte dificil de realizat în condițiile în care băncile aveau sucursale în toate județele și lipsea Internetul pentru a face comunicare ca lumea, deși pe hârtie era conceptul de RNC - rețea națională de calculatoare, dar una este să se vrea și cu totul altfel se pune problema să se facă, diferența fiind mai mare decât de la cer la pământ.
Am vizitat un centru de calcul de la o bancă pentru că studenții de la informatică mergeau la practică și în zona informaticii bancare și m-au impresionat:
- disciplina;
- forfota;
- ritmul;
- liniștea;
- curățenia;
- meseriașii.
De regulă cei care răspundeau de practica studenților erau persoane de la resurse umane cum se zice acum și care căutau să-i plimbe pe studenți prin toate compartimentele. La centrul de calcul al băncii, studenții au fost repartizați la anumite compartimente și au rămas acolo să lucreze efectiv. Unii dintre ei au zis că li s-a promis că după absolvire dacă vor dori să vină să lucreze acolo. Discuțiile și cu programatorii care avuseseră grijă de studenți, dar și cu sutenții au evidențiat un mod special de a se face informatică acolo, cu respectarea unor proceduri de către toată lumea. Ca să mă conving, am văzut niște texte sursă COBOL de parcă toate erau scrise de același programator, așa de omogene erau secvențele din acele programe, ceea ce m-a entuziasmat, dar era ceva izolat, doar acolo.
Informatizarea în bănci a reprezentat factorul de progres, băncile fiind cele care și-au rezolvat marile probleme cu bancomatele și cu plățile electronice folosind informatica, aceasta fiind prima soluție de a ieși din izolarea artificială dată de barierele lucrului manual, fragmentat și vetust.
Pentru a avea o imagine cât de cât mai aproape de adevăr trebuie spus că:
- în anii '70 și '80 se lucra cu cartele perforate;
- populația avea nenumărate conturi la CEC cu valori mici;
- cu celelalte bănci aveau tranzacții doar întreprinderile;
- băncile aveau centre de calcul;
- evidențele se țineau la zi și la bănuț.
Înseamnă că informatica în sistemul bancar avea o serie de particularități, iar efortul de a răspunde exigențelor de la nivelul conducerii era imens, căci în fiecare moment trebuia să se știe cu exactitate cum se mișcă lucrurile, căci într-o economie super-centralizată nicio decizie nu se ia fără o informare solidă și în timp real, lucru foarte dificil de realizat în condițiile în care băncile aveau sucursale în toate județele și lipsea Internetul pentru a face comunicare ca lumea, deși pe hârtie era conceptul de RNC - rețea națională de calculatoare, dar una este să se vrea și cu totul altfel se pune problema să se facă, diferența fiind mai mare decât de la cer la pământ.
Am vizitat un centru de calcul de la o bancă pentru că studenții de la informatică mergeau la practică și în zona informaticii bancare și m-au impresionat:
- disciplina;
- forfota;
- ritmul;
- liniștea;
- curățenia;
- meseriașii.
De regulă cei care răspundeau de practica studenților erau persoane de la resurse umane cum se zice acum și care căutau să-i plimbe pe studenți prin toate compartimentele. La centrul de calcul al băncii, studenții au fost repartizați la anumite compartimente și au rămas acolo să lucreze efectiv. Unii dintre ei au zis că li s-a promis că după absolvire dacă vor dori să vină să lucreze acolo. Discuțiile și cu programatorii care avuseseră grijă de studenți, dar și cu sutenții au evidențiat un mod special de a se face informatică acolo, cu respectarea unor proceduri de către toată lumea. Ca să mă conving, am văzut niște texte sursă COBOL de parcă toate erau scrise de același programator, așa de omogene erau secvențele din acele programe, ceea ce m-a entuziasmat, dar era ceva izolat, doar acolo.
Informatizarea în bănci a reprezentat factorul de progres, băncile fiind cele care și-au rezolvat marile probleme cu bancomatele și cu plățile electronice folosind informatica, aceasta fiind prima soluție de a ieși din izolarea artificială dată de barierele lucrului manual, fragmentat și vetust.
(16 octombrie 2017)
No comments:
Post a Comment