Concluzii

În opinia mea, o istorie corectă a informaticii românești nu se scrie nici din amintiri, nici din puncte de vedere, ci doar pe bază de documente.

De aceea, cine va vrea să facă un demers științific va trebui:

- să enumere evenimente;

- să găsească documente care să le certifice;

- să colecționeze fotografii;

- să coroboreze documente;

- să definească ipoteze și să le argumenteze;

- să facă demonstrații asupra consecințelor;

- să încadreze totul după documente;

- să nu opereze abordări trunchiate;

- să ia mai multe opinii documentate;

- să judece la rece parcursul evenimentelor;

- să țină seama de contextul politic și de evoluția IT&C;

- să nu idilizeze niciun aspect.

Multe lucruri nu se spun căci actorii evenimentelor trăiesc și dacă ei ar spune ar avea abordări subiective, iar ceilalți, fără documente vor fi tratați ca superficiali sau invidioși. În contextul în care se manifestă un oarecare dispreț față de trecutul informaticii mai ales prin faptul că a fost o plăcere în a arunca tot ce s-a numit tehnică de calcul învechită și produse software de demult, mărturiile materiale se împuținează pe an ce trece, iar documentele fără o susținere materială deja își pierd din credibilitate. Am văzut la un târg un aritmometru în stare perfectă de funcționare dar nefiind făcut la Tg. Mureș nu a prezentat interes deși costa 200 euro. Orice tentativă a mea de a găsi un aritmometru de producție românescă funcțional a eșuat, dar încă nu am dezarmat. În mod normal ar fi trebuit ca în multe locuri unde lumea pretinde că face informatică să existe un obiect funcțional care să exemplifice un moment din istoria de aproape 70 de ani a informaticii românești. Toată lumea face tot felul de aniversări, dar nu prezintă documentele care să le justifice de parcă s-a aniversa statul dac al lui BUREBISTA după o insemnare a lui HERODOT, deși acum altfel stau lucrurile.
Concluziile la această istorie a informaticii românești nu sunt deloc încurajatoare pentru că lumea nu are răbdare să facă o documentare solidă, de arhivă pentru a pune în dreptul fiecărei afirmații documentele care să-i dea greutate.
Concluziile care se desprind sunt foarte clare.

• Cercetarea trebuie făcută simultan din mai multe puncte pentru a se veni cu documente astfel întât să fie acoperită întreaga perioadă, de la începuturi până în prezent.
• Trebuie repuse în funcțiune toate calculatoarele, exact cum se procedează cu mașinile de epocă, fără a înlocui subansamble cu soluții de seculul al XXI-lea, ci refăcând piese după originale.
• Făcând apel la populație să vină cu tot felul de mărturii, ca acre de patriotism, se vor completa anumite aspecte care acum sunt adevărate pete albe în evoluția informaticii de la noi.
• Utilizarea mai accelerată a mediului virtual permite stocarea fără restricții a elementelor, unele de noutate, altele ceva mai cunoscute, fără a se impune criterii artificiale de acceptare.
• Definirea de cuvinte cheie adecvate și ușor de recunoscut are menirea de a crește accesibilitatea tuturor materialelor, fie din start printr-o încadrare corectă, fie în zona regăsirii.
• Creșterea ponderii materialelor brute ca materie primă are menirea de a oferi un fundament cât mai larg celor care doresc să dezvolte activități de tratare chiar și parțială a problematicii care se cuvine a fi inclusă într-o istorie a informaticii cât de cât cu pretenții.
• Semnalarea erorilor întâlnite într-un material enumerând elementele de identificare a materialului cu pricina, eroarea identificată și mai ales argumentarea modului în care acea eroare se corectează, procesul trebuind să fie credibil.
• Prin crearea grupurilor de dialog se pun întrebări și se dau răspunsuri, dialogul viu având rolul activ de a aduce toate discuțiile pe un făgaș normal, concret cu mult mai benefic decât o tăcere suspectă și aducătoare de semne și ghionturi date pe întuneric fără direcție.
• Construire compăonente de muzeu virtual care să pună în evidență chiar și fragmente sau numai idei cu ce trebuie să se facă, astfel încât oricine vrea să facă un pas înainte să nu pornească de la zero, căci experiența trebuie cunoscută și mai ales apreciată.
• Refacerea de elemente de animație pentru lucrul în aritmetica binară, în conversiișe din diferite baze și chiar pentru circuitele bistabile, pentru a se înțelege care au fost dificultățile de demult.
• Introducerea în facultățile de profil a unui curs de Istorie a informaticii românești, pentru a-i cunoaște pe pionierii domeniului și pentru a ști care au fost etapele parcurse până s-a ajuns aici.
• Căutarea conexiunilor de dezvoltare a informaticii de la noi cu informatica mondială pentru a se vedea cu adevărat cât de mult s-a muncit la noi și care au fost progresele obținute, căci nu era puțin lucru ca R.P. Chineză să importe calculatoare FELIX C-256 de la noi, când acolo populația depățise de mult un miliard de locuitori, în timp ce noi aveam 21 de milioane.
• Realizarea de filme cu personalități în viață ale informaticii care să explice cum au fost vremurile și ce realizări au avut, dacă este posibil să exemplifice cu mostre de demult.
• Scanarea de manuscrise ale unor personalități și a elementelor de corespondență legate de momente din istoria informaticii, dar și a unor amintiri sub formă de texte nepublicare.
• Crearea unei liste cu evenimente din istoria informaticii date în ordine cronologică, eventual însoțile cu link-uri la documente de arhivă pentru a da credibilitate.
• Definirea de șabloane de descriere pentru a face componente pentru mediul virtual suficient de clare și de complete care să nu necesite dezvoltări ulterioare doar din motivul că unele aspecte lipsesc din descrierile precedente, deși includerea lor nu ar fi necesitat un efort în plus.
• Fixarea la un stil de prezentare unitar, accesibil și ușor de însușit pentru a elabora texte care să fie direct integrabile într-o istorie a informaticii.
• Strângerea de materiale legate de istoria informaticii fără restricții, cu punerea în corespondență cu cuvinte cheie semnificative și mult mai numeroase.
• Intensificarea procesului de digitizare mai ales în locurile unde s-a dezvoltat informatica, astfel încât să nu mai fie o problemă a găsi acele elemente absolut necesare oricărei analize.
• Digitizarea cărților de programare, astfel încât să fie preluat spre analiză fără nicio restricție de către oricine dorește să vadă cum s-au scris cărți de FORTRAN sau COBOL și care au fost restricțiile de atunci pentru a înțelege mai bine contextul real din vremurile acelea.
• Preluarea inclusiv a unor mici povestioase, hazlii chiar sau a unor caricaturi în care apărea calculatorul electronic. Puse cap la cap, acestea contribuie la completarea imaginii despre trecutul descris de mulți uneori cu patimă, alteori cu detașare, deși trecutul a fost unul singur.

(04 octombrie 2017)